Un suflet

Vara.Cald rau.
Sunt la tzara, la conacul nuc-nuc.(denumirea data de copii casei de la tzara si care se datoreaza unui nuc din spatele casei combinat cu culoarea tamplariei-tot nuc)
Imi fac de lucru prin curte si-mi aduc aminte de un vinisor pus la racit in beci (care-i, de fapt, camera hidroforului, aflata sub nivelul solului, deci, cu o temperatura rezonabila tot timpul anului).
Intru in magazie, deschid chepengul de la hidrofor, aprind lumina, si incep sa cobor scara.
Inghesuiala mare, camaruta-i stramta rau, scara da cu nasul chiar intr-un raft de lemn pe care se odihnesc cateva sticle de vin de tzara in asteptarea oaspetilor sau a stapanului obosit de munca gradinii ;)
Cum ziceam, cobor scara, dau sa ma intorc cu grija spre raft, ca sa nu ma lovesc de ceva si STUPOARE.
In fatza mea, la 15 cm sta o broscutza.Primul impuls a fost sa o iau la goana in sus pe scara, insa mi-era frica sa ma intorc...daca sare pe mine mica jivina?
A stat cuminte cat timp mie imi treceau prin cap rapid, spasmodic, solutii la problema: cum ies untouch or unkissed by the frog d-acilea? Am iesit tiptil (fara vin si fara un papuc cazut pe betonul podelei) in cautare de manusi si vreo punga, ceva.
Pe unde intrase micul intrus? Cred ca printr-o crapatura din podeaua de beton pe unde intra si apa cand ploua mult si repede, dar de ce nu se retrasese odata cu ea?
Aveam un amestec de brrr in mine, mai mult mi-era frica sa nu ma atinga decat ca cine stie de ce-ar putea fi in stare...

Am revenit cu manusile montate si o punga de plastic cu intentia de a o lua usor si a o reda naturii, intr-un colt de gradina.
Am coborat scara cu ochii pe locul unde o lasasem.Se retrasese usor intre 2 sticle si astepta parca si ea urmarea intalnirii de gradul 3.Mi-am facut curaj si am inceput sa apropii de ea mana in care tineam pungutza de plastic.Distanta scadea si broscuta nu schita nimic.Eram la o palma de ea si ma asteptam sa inceapa sa sara ca nebuna, caz in care nu stiu daca nu ma dadeam cu capul de plafon in brrrr-ul meu, insa broscuta a facut ceva care m-a topit, pur si simplu.Cand punga s-a apropiat de ea fara dubii despre ce urma, s-a strans aproape imperceptibil si si-a inchis ochisorii incetisor.
Am apucat-o incet, am dus-o in gradina, am asezat-o usor in iarba si chiar i-am pus o frunza de brusture peste ea, sa-i fie umbra.
Doamne!
Ce-o fi fost in capusorul ei in clipa cand a inchis ochisorii?
"Pana aici mi-a fost?"


Un suflet si ea.